Sensul vieții, binele și răul, valorile morale, nu pot fi formulate cu sens logic. Pentru că ele nu sunt fapte și pot fi arătate doar prin modul în care trăim, luăm decizii și acționăm.
Un fapt este o stare de lucruri posibile, iar sensul apare doar acolo unde ceva poate fi și altfel.
O propoziție are sens logic doar dacă spune despre cum arată lumea atunci când propoziția este adevărată și cum arată lumea dacă este falsă.
Atunci când raționalizăm valorile, noi le deformăm prin felul în care le spunem, iar mesajele devin confuze inclusiv pentru cel care le scrie, vorbește sau pur și simplu le gândește.
Răsfoindu-l pe Wittgenstein în speranța de a găsi și în special pentru a explica sensul vieții și valorile morale, acestea nu pot fi explicate în propoziții logice.
Și dacă avem un format de gândire logic, celebra propoziție că „Despre ceea ce nu se poate vorbi, trebuie să se tacă.” dă sens tăcerii logice și deschide ușa spre camera existențialistă.